Începuturile fabulei se pierd în negura istoriei. Edelstand du Meril presupune că originile fabulei provin din perioada primitivă, când omul credea în supranaturalul încorporat în fenomene sau animale.[1] Fără să distingă însă timpul mitic de timpul istoric, propriu apariţiei fabulei, aceşti învăţaţi nu au avut o înţelegere clară a fabulei.
Credinţa animistă a omului l-a determinat pe acesta să surprindă caracteristicile esenţiale ale unor elemente. Depăşirea animismului s-a realizat în momentul când omul a început să reflecte asupra relaţiilor sale cu natura şi societatea în mod estetic, nu mitic.
Datorită faptului că omul s-a conştientizat pe sine desprinzându-se de natură, elementele mitice reflectate în fabulă încep să funcţioneze ca elemente etice, reprezentând binele sau răul. Astfel obţine fabula oglindirea alegorică a naturii şi a relaţiilor interumane din diferite societăţi.În antichitate basmul şi fabula erau denumite prin aceeaşi noţiune, basmul având însă prioritate ca pondere dar şi în timp.
Prin Esop fabula se distanţează de basm captându-şi propria funcţie moralizatoare şi critică prin amplificarea simbolului, a alegoriei. Transpunând întâmplări din lumea reală în cea animală, fabula conferă personajelor vicii şi însuşiri umane.
În fabulă adevărul îmbracă haina metaforei din imperative estetice dar şi din necesitatea de a vorbi “în pilde” în epocile de cenzură tiranică şi despotism.Nu se poate demonstra exact originea fabulei într-un anumit teritoriu de provenienţă, iar începuturile fabulei nu pot fi atribuite unui singur popor. Fabulele populare au circulat atât în literatura orientală cât şi în cea elenă, cu secole înainte de atestarea lor.
S-a crezut multă vreme că ţara de origine a fabulei este Grecia antică, Esop fiind considerat “părintele fabulei” dată fiind larga răspândire a Esopiei. Însă datorită originii folclorice a fabulei, apariţia ei a fost posibilă oriunde. Fabule pe tema prieteniei se regăsesc chiar în cel mai vechi şi mai important monument cultural cunoscut Panciatantra lui Bidpay, legendara figură indiană care a trăit aproximativ între secolele XV-X înaintea erei noastre. Cu toate acestea meritul de a ridica fabula în rândul speciilor literare consacrate îi revine sclavului grec Esop.
[1] [1] Du Meril Edelstand, Histoire de la fable esopique, în Poesies du moyen age, Paris, 1851
