poate, odată,
voi zări cerul plin de rod
şi voi dansa în liniştea amiezii
sub ciorchini de poame
atârnând ca îngerii
pe scara lumii.
poate-am să-ţi prind, odată,
poala cu zile senine
şi-am s-o apuc
cu mâini de copil
ce-mprejmuiesc flămând
braţe de părinte.
poate, odată,
îmi voi privi drumul
fără să-l mai cunosc
şi voi tăcea-ndoit
ca liniştea-nbălsămată
a nopţilor de basm.
Filed under: Poezii | 2 Comments »
