Aprinde-mi sufletul
de dor,
aprinde-l
întru vesnicie;
şi fă-mi lăuntrul clar izvor
c-a ucenicilor iubire.
Adastă zilele
în rugă,
aşteaptă serile-n pustii
un miez de şoaptă,
pas de înger
şi clarul ochilor Tăi vii.
Aprinde-mi sufletul
de viaţă
aprinde-mi-l de
trăinicie
în Sfânt Cuvânt şi umblet bun
c-a sfinţilor din veşnicie.
Filed under: Poezii | Leave a Comment »
