Prozatoare, dramaturgă, scenaristă şi eseistă, Marguerite Donnadieu cunoscută sub pseudonimul Marguerite Duras, este considerată una dintre cele mai controversate scriitoare contemporane ale Franţei.
Majoritatea creaţiilor sale sunt centrate pe tema iubirii şi explorează natura şi dificultăţile întâmpinate de iubire paralel cu dezacordurile şi conflictele individului şi ale acestuia cu ceilalţi. Cele mai populare lucrări şi cu cel mai mare impact la critici sunt cele două romane Moderato Cantabile şi Amantul. [1]
Duras s-a născut lângă Saigon în 1914. După moartea tatălui său în 1918, familia a fost susţinută de mamă, care în ciuda problemelor întâmpinate în urma obţinerii concesiunii datorită corupţiei instituţiilor din colonie, a reuşit să îi ofere fiicei sale posibilitatea de a studia vietnameza şi franceza la liceul din Saigon. La şaptesprezece ani, părăseşte colonia şi se mută în Franţa, unde studiază dreptul şi ştiinţele politice la Sorbona. Primul său soţ a fost Robert Antelme, un membru activ al Partidului Comunist Francez, de care a divorţat în 1946 după întoarcerea acestuia din lagărul de concentrare german, unde a fost ţinut timp de un an în timpul celui de-al doilea război mondial. Duras a activat şi ea în Partidul Comunist, participând de asemenea la mişcarea de rezistenţă din vremea ocupaţiei germane în Franţa.
A început să scrie la scurt timp după începerea războiului. După debutul din 1943 cu Les Impudents, a publicat peste 70 de romane, piese de teatru, povestiri şi scenarii de film. Durerea pierderii fratelui său, mort la Saigon în urma unei bronhopneumonii netratate din cauza lipsei de medicamente, se va reflecta în romanul La Vie Tranquille. În 1950 a înregistrat primul mare succes literar cu Stăvilar la Pacific, după care a urmat Les petits chevaux de tarquinia (1953), Des journees entieres dans les arbres (1954), Moderato Cantabile (1958), Hiroshima mon amour (1959) şi Le ravissement de Lol V. Stein.În 1984, deşi internată la un centru de dezalcoolizare, publică romanul Amantul, care-i va aduce premiul Goncourt. Datorită sănătăţii şubrede şi a dependenţei de alcool, Duras moare la Paris în 1996.
Publicat în 1958, romanul Moderato Cantabile reprezintă prima fază a evoluţiei durasiene în asocierea cu stilul narativ al noului roman francez sau al antiromanului.[2] Construit pe două nivele, romanul prezintă în deschidere o crimă ce se petrece într-un cafe-bar sub un apartament în care băieţelul unei femei participă la ora de muzică. Naraţiunea se dezvoltă în jurul obsesiei crescânde a mamei băiatului vizavi de crimă; pe fundalul crimei, sunt explorate legăturile pasionale dintre personaje şi conexiunile eros-tanathos.
Considerat roman autobiografic, Amantul e un act de mimesis al copilăriei scriitoarei în Indochina şi al experienţei descoperirii pasiunii erotice prin intermediul unei relaţii de iubire începute la cinsprezece ani cu un tânăr chinez înstărit; în fundal sunt prezentate relaţiile tensionate dintre fată şi familie. Romanul este considerat ca fiind sinteza tuturor temelor durasiene si a stilului său minimalist.
Prestigiul scriitoarei s-a născut din diversitatea şi densitatea creaţiilor sale; la fel ca şi Nathalie Sarraute sau Marguerite Yourcenar, Duras, îşi are rolul ei în evoluţia romanului francez din ultimele decenii.
[1] Marguerite Duras în http://www.kirjasto.sci.fi/duras.htm[2] Gross Matt, Footsteps:Marguerite Duras’s „The Lover”, In Vietnam, Forbidden Love and Literature, în New York Times, 30 aprilie 2006,http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?sec=travel&res=9C02E5DC123FF933A05757C0A9609C8B63
Filed under: Marguerite Duras
