Inimi moarte

Ochii sunt plecaţi
 şi nu se vor trezi
azi
nici la o minune a pâinilor.  
Inimile dorm 
şi n-au să vorbească
azi
nici în umblet pe ape.  
Şi focul e stins 
şi n-are să mai răsară 
azi 
nici la sărutul dimineţii.  
Dar cerul e aici 
azi
şi plin de iubire, 
treaz, 
pentru cei ce vor să trăiască.

Amantul – Portretul mamei

Amantul surprinde încă de la punctul său de plecare constituit prin contemplarea unor fotografii ale unor momente şi situaţii diverse, dintre care se detaşează fotografia traversării fluviului cu bacul, reluată în mod obsedant pentru că este singura ce a fost omisă. Astfel romanul e organizat pe fragmente iar viziunea temporală alternează prin trecutul evocat şi [...]

Amantul – Fotografia familiei

În roman, mama face mereu fotografii de familie. Este însă interesant de observat faptul că familia nu e niciodată inclusă într-un cadru spaţial, ca şi cum ar fi fost scoasă dincolo de spaţiu şi timp şi i s-ar fi relevat dezinhibat toată goliciunea distanţei dintre membrii familiei. Lipsa unui fundal spaţial e motivată de costul [...]